criterii personale

as putea spune ca imi place verdele, sau bronzul, sau culoarea nisipului. si ca imi place sa rad la soare. si pe un varf de munte as vrea sa inchid ochii si sa intind mainile in bataia vantului...

oamenii clasifica si asa au impresia ca au inteles. si-apoi, ai dreptul sa intervii intr-o chestiune asa personala a omului cu sinele?

stii ce e ilar? e iarasi tarziu si alte zapezi sunt albastre

j'envoie valser

intrebare

scriem ca sa ne amintim sau ca sa uitam?

asculti?

Mersi lex!

te-ai intrebat cine esti?

ma uit in oglinda constientizand (lucru pe care copiii sub un an jumatate nu il pot face) ca reflexia respectiva sunt de fapt eu. reflexia ma priveste cu un aer intrebator si incerc sa ma detasez. privesc scena la persoana a treia: "suntem ceea ce suntem". persoana intai e insa mai rezervata: ii e teama sa nu vada intr-o zi, in oglinda, un strain.
experintele repetate, avute zi de zi ne schimba, la fel ca un drum nou prin zapada abia cazuta, batatorit iar si iar. vezi un rid nou "oare m-am incruntat mai mult? cum ma vad ceilalti, incruntat mereu?". ochii tai mai sunt la fel de calzi ca inainte sau preiei din "rautatea lumii"? sau te cufunzi in mp3-uri si ai acea privire pierduta...

stii ca esti raspunzator pentru ce devii!

deci cine esti?

asa, din senin

intr-o noapte cu luna

cum era? aa, da, am mers grabita prin ploaie, am purtat o discutie filozofica despre cat de benefic este ceaiul negru pt sanatate si daca ar trebui sa ma las, a carei concluzie nu mi-o mai amintesc... si apoi am fugit, ca ploua cu galeata

ai grija, nu te uita la ielele care joaca in bataia lunii! daca te vede vreuna...

atitudinea corecta

mi-am cumparat o rama

ca sa nu uit nimic, sa nu modific nimic si sa nu regret nimic.
acum, cand nu mai e nimic, am pe biroul meu o rama.

acordul fin

eu vs ceailalti, cautand mereu sa rezonam, re-acordandu-ne reactiile incet incet si putin cate putin, pana cand reusim, obosim sau se striga timeout.

simplu

me the pirate

My pirate name is:

Dread Pirate Rackham

Like the famous Dread Pirate Roberts, you have a keen head for how to make a profit. You have the good fortune of having a good name, since Rackham (pronounced RACKem, not rack-ham) is one of the coolest sounding surnames for a pirate. Arr!

Get your own pirate name from piratequiz.com.
part of the fidius.org network

Citez

Definisem intr-un post trecut ce e real, si am ajuns azi iarasi in sfera definitiilor valoroase, cand am dat peste urmatorul citat:

Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results. — Albert Einstein

Pare cumva natural ce se zice aici, si totusi nu va regasiti?

Ce vreau sa fac

Neaparat vreau sa ajung la niste piese de teatru: "Cu usile inchise", "Asteptandu-l pe Godot", "Scaunele" (si orice se joaca de Ionesco), "E doar sfarsitul lumii". Stateam si ma gandeam la momente remarcabile din viata mea, acele momente pe care le-am trait atat de la maxim, incat as putea sa descriu si acum fiecare detaliu si care imi provoaca, si acum, o emotie puternica. MI-am dat seama ca o parte din aceste momente au fost cateva piese de teatru ("Ce zile frumoase", "Dansand pentru zeul pagan") :)









Mai tarziu o sa va spun ce-am facut, ce inca mai pot sa fac.
Ce n-am facut v-am zis deja, nu?

esenta lucrului in sine

e compusa dintr-un zambet, un iepure roz si din "la science des reves"

sa jucam un joc

sper sa nu te deranjeze ca jocul nu are nume.
intr-o dupa-amiaza insorita (cat inca nu e toamna tarziu), nu luam o patura si ne ducem undeva unde iarba e inca verde; ne asezam fata in fata, pe cercul al carui diametru suntem. am sa aduc eu coli de hartie, tu sa-ti aduci doar ceva de scris. pe rand, fiecare va scrie cate un cuvant sau grup de cuvinte, cu sau fara o logica aparte; (zambesc) nu, nu neaparat in continuarea cuvintelor scrise de celalalt, ci oriunde pe foaie, or sa se imbine la un moment dat. (zambesti) e firesc, nu voiam sa ne limitam pe axa timpului la a influenta doar viitorul.

jocul regulilor nu e terminat, ma astept sa precizezi tu protocolul privirilor, si nu gratuit, dar pentru ca dintre noi doi, tie iti reuseste cel mai bine. nu mormai... nah, nu exista joc fara responsabilitati.

zici ca ai prefera malul marii? ai dreptate, se traseaza mai usor cercul in nisip. ah, stii ce-mi place la jocul asta? nu are limita de timp, nici de spatiu, asa cum marea e infinita si mereu aici.. sa iei parasolarul, in caz ca ploua.

stii ce ma gandeam? da-mi foaia si vei afla. dar te rog, incepe tu, eu am fost prima in primavara. asta daca nu te deranjeaza ca nu are nume...

[inspirat dintr-un joc inceput intr-o vineri cu Simona si Sinziana]

oare?

apuca de colturile gurii cu mainile si trage in sus. se cheama zambet...

teatru

TNB
"Cu usile inchise" - Jean Paul Sartre

"Trei poveşti de dragoste. Trei destine. O singură întrebare: infernul sunt ceilalţi? Un spectacol despre noi, despre viaţa noastră, despre visele şi neîmplinirile noastre, despre trădări şi fericire. "Infernul sunt ceilalţi". Oare? Adesea prea grăbiţi, mereu îngânduraţi de un timp ce nu mai are răbdare, uităm de prea multe ori să ne mărturisim sinelui nostru şi să vedem iertarea şi lumina din ochii CELUILALT.
Jean Paul Sartre descrie cu strălucire "infernul său" ori al nostru? Un spectacol scurt ca viaţa, dens ca viaţa, surprinzător ca viaţa, frumos ca viaţa."

------>
Va intreb: infernul suntem noi sau ceilalti?

--------------------------------------------
Teatrul Odeon
Cinci piese scurte - Eugene Ionesco

------>
Va intreb: ce ne-am face fara absurd?

culoarul secret

uita-te cu atentie pe harta: liniile alea arata pe unde poti sa o iei. printre ele (banuiesti), sunt spatii pe unde nu poti trece cu un echipament normal. sau nu poti trece deloc. pe spatele hartii: diverse.
stii ce lipseste de pe harta? ora.

culoarul secret nu exista. cel putin, nu tot timpul. dar daca te duci pe aleea spre magazin, pe la 20:40, in semi-intruneric, si esti destul de circumspect incat sa te uiti si in drepta, ma-ntelegi ce vreau sa zic. nu oricine poate intra acolo, trebuie sa fie conditii favorabile.
..mi-l aduc aminte. nu e un loc sofisticat, as zice. e intunecos si nematurat. ce e cu totul special e ca nu mai exista dimensiuni. nici materialul. doar lungimi de unda: una.

dar vai, eu mint. culoarul secret nu exista...

defectiv de plural

 

"there's nothing you can say, nothing you can do
there's no other way when it comes to the truth"

ce-am pierdut?

uneori ma gandesc ca e o mare nedreptate ca traim intr-o lume din ce in ce mai acaparata de messenger. noi, cei care credem ca asa suntem mai eficienti, noi (vai de noi) suntem cei care pierdem legatura emotionala ce se stabileste cand orice doua persoane se intalnesc. ce fiori am ratat? ce emotii nu am simtit? ce lacrimi am economisit?
le-am tinut pe toate cu noi, ca sa fim din ce in ce mai singuri...

nu te cunosc. si nu ma cunosti. spune-mi ce-ai visat si ce-ai invatat. crezi ca e tarziu acum?
-- "eu sunt cristina."

on danse?

pas ce soir. jeudi.

1-0 pt stiinte sociale

 
Poate te intrebai, si chiar daca nu te intrebai e bine sa ai raspunsurile inaintea intrebarilor:
"Un lucru este real daca are consecinte reale".
 

asortam albastru

nu cred ca paseam altfel decat de obicei. desi pauza anterioara era atat de placut afara, o liniste ireala... un aer caldut, o mireasma deosebita si nicio miscare. "spune-mi, ce urmeaza?"

sa taci pt un moment, sa inchizi ochii si sa asculti linistea..
si sa stii dinainte.

uneori, usile apar unde ar trebui sa dispara. pe aia din spate as fi zidit-o chiar eu. nu acum, nu cred ca toamna e vremea favorabila pt constructii, mi-e sa nu afecteze tencuiala. si nici n-as vrea sa se cunoasca.

zi de zi spunem o poveste. a noastra. si din cand in cand ne uitam pe deasupra obloanelor: ne asculta cineva?

nu eu

langa fornetti era o cabina telefonica. da, din aia albastra. mai la stanga, doua masini rosii parcate. iti zic, aia verde nu stiu unde era. da, stiu ca ti-am mai spus asta, insa asta e frumusetea si deopotriva pacatul unei fotografii: mai e ceva imediat langa care nu a incaput in cadru.
tu alegi: te multumesti cu ce a vrut fotograful sa vezi sau ramai cu regretul ca nu e mai mult?

de asta nu ne putem bucura de ce avem: vrem mereu mai mult

eu as fi intors camera la 180 grade. nu din pura curiozitate.

Probabil

E interesanta teoria probabilitatilor. Sa iti evaluezi sansele si conform p (dupa o formula riguros stabilita), e o probabilitate destul de mare ca lucrurile sa iasa bine. E avantajos sa aplici teoria asta pe un numar suficient de mare de cazuri. Si complet neindicat sa o aplici pe un singur caz.
Si ce daca erau sanse de 77,(7)% sa fie stema? "Valorezi 50 de bani!" Moneda e sub piciorul meu si nu o mai vad. O mai aud uneori rostogolindu-se... Dar stiu ca p-ul nu mai are nicio valoare atunci cand voi ridica piciorul.

Uneori nu mai e niciun mod de continua. Sina se termina si dincolo e doar desert.

A fi iertat (ca mod de continuitate)

Amiaza trecuta am vazut doi oameni, unul cerandu-i iertare celuilalt. Poate uitasera de cand nu au mai vorbit. Nici nu stiau de ce rupsesera legatura. Nu am idee cine gresise. Nici nu cred ca are mare importanta: nu mereu cel care greseste face primul pas. Dar uneori e singurul mod de a continua. Ce e in sufletul celui care zice "te rog sa ma ierti"? Ce e in mintea celui care da sentinta?

"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)

A ierta

Cred ca lucrul cel mai dificil si pentru care platesti cel mai mult este increderea. Ce-or fi gandind ceilalti? Or fi gandind ce zic? Cat de groasa e masca de sticla?
Nu, nu trebuie sa renunti sa ai incredere.
"Ce bine ca a lasat Dumnezeu uitarea!" Stii, e bine sa pastrezi doar amintirile frumoase. Alegi sa uiti pt ca pur si simplu crezi ca nu merita sa faci altceva. Insa am invatat ca nu e suficient sa uiti. Ca sa poti sa treci mai departe, trebuie sa ierti. Cea mai mare calitate umana este puterea noastra de a ierta.

Nu te simti un om mai bun?

Au fond d'une heure oubliée

Tout le monde a des restes de rêves,
Et des coins de vie dévastés,
Tout le monde a cherché quelque chose un jour,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé.

Il faudrait que tout le monde réclame auprès des autorités,
Une loi contre toute notre indifférence,
Que personne ne soit oublié,
Et que personne ne soit oublié.

sshhhhh....

sensibilitatea e ...

Sezoanele vin si trec. Intamplarile vin si trec. Oamenii...
Suntem (sau nu) sensibili la schimbari. Uneori ne agatam de trecutul care nu mai e si trecem prea greu spre prezent. Uneori suntem proprii nostri dusmani. Spune-mi: cine e cel mai mare dusman al tau?
"Sensibilitatea e un atu... o emotie artistica... o receptivitate" (adrian_paul86). E adevarat ca uneori afli lucruri interesante pe messenger. :P
Un timing bun e necesar: trebuie sa fii suficient de receptiv pt a prinde indicatorii comportamentali si suficient de insensibil incat realitatea dezvaluita sa nu te afecteze. Ma mai gandesc daca e posibil.

Sensibilitatea e un atu.. pe care incerc sa-l vindec cu paracetamol.

e toamna

Nu stiu daca va place toamna. Dar eu o ador. Multi iubesc primavara. Spune drept, nu iti place sa vezi firicelele de iarba proaspata, mugurii, pomii infloriti? Si multe, multe flori? Si mie imi place! Si mai multi adora vara: mare soare vacanta. Da, e frumos. Iarna ne aduce sarbatorile: nu vrei un cadou? O bataie cu bulgari?
Natura e ca o persoana echilibrata: daca iti place un singur anotimp, o dezechilibrezi
Primavara iti conturezi telurile. Ele exista, sunt vii, nu poti face abstractie de ele. O oarecare letargie si stare de visare vine te coplesesc vara, cand limita dintre real si ireal se pierde in valurile marii sau in coroana deasa a copacilor. E aievea?
Citeam despre asteptare si ma gandeam daca ceasul meu e bun.

Era 8 dimineata si pentru prima data dupa foarte multe zile, mi-am umplut plamanii de un aer proaspat. Si mintea. Si sufletul.
Venise toamna.

Utopii comune

Un titlu putin cam pretentios.. dar ma gandeam azi ca, de fapt, toata lumea stie ce inseamna realitatea, dar nimeni nu stie care e. Cum e deja stiut, fiecare interpreteaza realitatea conform propriei gandiri/experiente si perceptia pe care o avem despre realitate poate sa fie, uneori, destul de departe de original. In acest context, exista obiectivitate? Exprimarea unei pareri despre realitate este, de fapt, exprimarea unei pareri in legatura cu propria realitate. Indiferent cat de obiectiva se vrea aceasta opinie, o viziune deformata despre realitate duce la o parere subiectiva. Fiecare din noi face realitatea si nu poti exprima o parere despre ceva doar ca fiind spectator, din moment ce si tu modifici acel ceva (vezi butterfly effect). O prima concluzie mai mult sau mai putin memorabila este semnul de intrebare pus asupra existentei obiectivitatii.
O idee asupra formarii viziunii deformate despre realitate pleaca de la informatiile insuficiente si, mai ales, false. Involuntar, conform informatiilor primite, tragem anumite concluzii. Vai de cel cu ipoteze insuficiente si vai de cei afectati de concluzia lui! Bineinteles, multitudinea de informatii nu garanteaza reusita, punctul slab fiind filtrarea lor.
Este totusi de laudat cum intr-o asemenea diversitate, cu atatea realitati, reusim sa ne intelegm unii cu altii. Dar oare chiar reusim? Fireste, pt a garanta o baza minima de reusita a cooperarii exista standardizarea si legile. Peste acestea cred ca intervim atat de multi factori, incat ii putem spune hazard (vezi noroc). Asadar, purtam un dialog, sa jucam ruleta ruseasca! Dialogul nu inseamna comunicare, cum arta de a face conversatie inseamna a vorbi fara a comunica nimic ;) . "Comunicam" unii cu altii, pe cat posibil. Apoi, mai e comunicarea nonverbala si paraverbala, precum si folosirea mai mult sau mai putin fericita a unor cuvinte din vocabular, sinonime partiale ale altora. Mai exista si definitiile diferite pt acelasi cuvant a 2 oameni care il folosesc intr-o conversatie.
Sa nu uitam de imaginatie! Tot ce stii, mai mult sau mai putin adevarat, e oarecum retusat de imaginatie. Cam cu viteza gandului...

Asadar... nu-i asa ca putem spune ca visul de azi-noapte e la fel de real ca si realitatea?

Hello World!

.. ecoul?