Amiaza trecuta am vazut doi oameni, unul cerandu-i iertare celuilalt. Poate uitasera de cand nu au mai vorbit. Nici nu stiau de ce rupsesera legatura. Nu am idee cine gresise. Nici nu cred ca are mare importanta: nu mereu cel care greseste face primul pas. Dar uneori e singurul mod de a continua. Ce e in sufletul celui care zice "te rog sa ma ierti"? Ce e in mintea celui care da sentinta?
"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cei slabi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici.;)
Trimiteți un comentariu