ceva pare sa fie gresit. probabil era si pana acum, insa nu era atat de evident. dar daca a fost mereu asa si am schimbat doar perspectiva, cand era oare mai bine? asta intra in categoria safety.

la finalul zilei e greu de spus daca are sens. dar tu ai incercat sa-l gasesti si maine dimineata la 7 ai sa vrei sa continui.

din toata inima

chimie

nimic nu se pierde

nu se pot pierde trenuri si nici chei. la fel cum poteca, desi sinuoasa, e bine batatorita si nu ai cum sa o pierzi. nici momentul, privirea sau zambetul.

nimic nu se castiga

e o continua iluzie, dar nu poti avea niciun minut si nicio gura de aer in plus.

totul se [transforma]

m-am temut la un moment dat ca gresesc. insa nu, toate sunt acolo, undeva... stii asta cand soarele de dupa-amiaza iti lumineaza cartea in tren, printre pomi si printre randuri.

corect

He told her: "I could have been someone''
She answered: "So could anyone"
The Pogues

copacul din fata statiei

loorain, cu ceva precautie pentru ca obiceiul meu de a intarzia e incompatibil cu precizia elvetiana si intervalul de 30 de min la care se succed autobuzele din linia mea favorita. eu si statia. si un refugiu cu geamuri dreptunghiulare, si marcajele cu linii drepte, si masinile mergand drept. si privirea mea drept inainte.

frunzisul bogat si verdele optimist nu ar fi tradat trunchiul incovoiat. si nici nevoia de odinioara a copacului de spatiu. dar asta a fost demult... acum langa el nu mai era nimeni. si nimic. pe ce iti reglezi focus-ul? uneori simti ca te sufoci si trebuie sa tragi aer adanc in piept. trebuie sa te distantezi ca sa vezi mai bine.

mi-a venit autobuzul.

cine mai tine minte?

Incepe cu o senzatie si mi-am amintit de o poezie, pe numele ei "Azi e joi si imi place prea mult de tine".

Hei, dar azi e vineri! suficient ca toata demonstratia sa fie invalidata...

de-a v-ati ascuns...

n-o sa te uit niciodata tanti Geta!