tentatia imunitatii

interesant cum, din cand in cand, situatiile se repeta si doar timpul scurs te poate face sa le schimbi finalitatea. da, uneori chiar ai senzatia ca esti predispus nu doar la o repetitie a conjuncturii, ci si la o repetitie a reactiilor. e greu de determinat ce anume determina aceasta predispozitie, si aici poate ca nu sunt de ajuns criteriile personale. de ce e greu sa aplicam ceea ce am invatat?

e de inteles de ce, acum, nimic nu ma tenteaza mai mult decat o portie mare de imunitate.

arta de a arunca un bumerang

in fiecare dimineata continui si in acelasi timp o iei de la capat. si speri ca seara, cand ai sa stingi veioza si ai sa inchizi ochii, ai sa zambesti multumit ca ai avut o zi buna.

imi amintesc si acum, era dimineata cand am aruncat bumerangul. l-am urmarit in zare pana s-a facut mic mic si cand a disparut, am continuat sa-l aud si cand nu l-am mai auzit, am continuat sa-i simt vibratiile, undele care ajungeau din ce in ce mai rar; m-am temut, la un moment dat, ca a fost ultima unda si ca bumerangul a fost oprit de cineva, sau a inghetat, sau poate s-a ratacit... m-am asezat si am rememorat fiecare incordare de muschi din momentul aruncarii, gandindu-ma ce a fost bine si ce a fost rau, reprosandu-mi cand mie, cand bumerangului eventuala nereusita a aruncarii. sau reprosandu-i vremii ca nu a fost prielnica. am refuzat cu tarie sa cred ca am ratat sau sa ma prefac ca nu am avut niciodata un bumerang si sa-mi cumpar altul.

intr-o noapte cu cer senin si fara luna, bumerangul s-a intors. e din nou la mine.

migratia ireversebila a ideilor bune

intr-un sistem cu o singura coordonata, spatiul, migratia se poate realiza pe verticala sau pe orizonala. dar pentru un impatimit al calculului limitelor cu unicul scop de a arata ca nu exista, s-a introdus si coordonata timp, care pare sa modifice traiectoria sub un unchi oarecare.

e interesant cum ideile mele bune se nasc in viitor si aluneca usor, usor, pana isi gasesc echilibrul gravitand in jurul trecutului. mai mult sau mai putin formal, ele sunt limitate. mi-e frica sa stric acest echilibru: ideile fara limita se pierd in spatiu si e pacat de ele.

mi-as dori sa mutam perspectiva undeva in prezent, care sa adune ideile bune de acum inainte. e la fel de rezonabil ca planeta celor doi sori a lui horia arama si stii si tu ca nu e frumos sa fii egoist.

nu mi-a lipsit niciodata momentul de nebunie cand decizi sa sari de pe dig, si totusi acum, de ce ma tem?

urbanul si boema

urbanul si boema nu exista. exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim

ce iti pasa?

nici mie

cand fluturii schimba tura

mare moment mare.. poate de panica, poate de neliniste, poate de vulnerabilitate.

fluturii sunt insectele alea dragute, cu aripi mari, colorate, care zboara si zboara si zboara.. uneori suuus, incat cand te uiti dupa ei te bate soarele si trebuie sa strangi ochii sa nu iti lacrimeze.

ei si uneori, cand fluturii obosesc, vin alti fluturi sa le ia locul. ture 12 cu 24. probabilistic vorbind, exista un moment cand nu mai e niciunul.

si tu ii intrebi: de unde veniti? si unde va duceti? si ei zboara, si zboara, si zboara...

bad old habbits

pentru a respecta memoriul justificativ al blogului, sunt altii care explica mai bine ceea ce eu nu inteleg

de ce nu e bine sa canti cand vorbesti

e un subiect amplu si nedezbatut de nimeni pana acum. dar poate e cazul sa spunem lucrurilor pe nume.

uite, pur si simplu nu e o decizie inspirata. sa-ti zic de ce. lumea va asocia mereu cantecul respectiv cu tine, cand or sa-l auda or sa tresara intr-un mod posibil direct proportional cu cat de mult le place cantecul. e cumva si riscant: gandeste-te la publicul tinta al musical-urilor, e destul de restrans.

dar daca... daca lumea incepe sa cante cu tine? iti asumi responsabilitatea unui duet? dar daca lumea va vrea sa auda inca o data si inca o data cantecul? ai sa ai mereu raspuns?

e riscant cand e vorba de efectul asupra celorlati. continuitate..

m-am hazardat iarasi. poate nu e cazul sa spunem lucrurilor pe nume. pentru ca lucrul asta.. nu are nume.