m-am plictisit

si nu inteleg de ce. "fiecare lucru are un temei" si tare mi-ar placea sa il aflu acum, in particular, pe acesta. bineinteles, in mod ideal afli toate temeiurile, anihiland povestea cu oul si gaina la 4 ani, cand ajungi la ultima intrebare din ciclul "de ce?". dar acum nu e din curiozitate, ci dintr-o incercare de a ma intelege pe mine. refuz sa cred intr-o stare pur determinista a omului, dar totusi am pretentia ca ma cunosc. ba nu, o aveam. sincer, de un an incoace nu stiu unde sunt, ce caut si de ce nu mai zambesc la fel de des.

ah, ah, trebuie sa "escape myself" ca sa vad mai clar, dinafara, cine sunt. cum se face asta? viata pe un peron poate