where's my shell?

ah yes!!

there it is

freezebee

bine ati venit la emisiunea homo ludens. invitatii nostri din aceasta seara sunt iarna, un disc de frisbee si o multime de suflete dezorientate.

"prinde-l pe asta daca poti", mi-a spus iarna. jocul de frisbee este un joc total observabil, stocastic, continuu si discutabil adversarial. alergatul dupa disc imi imbunatateste ritmul respirator si fluxul gandurilor. imi ordoneaza miscarile si cuvintele. imi elibereaza gandurile si emotiile. dar cand prind discul, un proces inexplicabil dar aparent reversibil face ca toate gandurile, emotiile, cuvintele, miscarile, gandurile si ritmul respirator sa revina la starea initiala. de regula peretii si oamenii cu care joc frisbee imi raspund deopotriva cu aceeasi moneda pusa in circulatie acum un an, deja devalorizata. urasc peretii si asta nu e ceva nou. oamenii... dar acum e diferit. joc frisbee cu iarna, fara manusi si fara masti. fara frica am aruncat discul inapoi, si pe lungul drum probabilistic intre numarul infinit de stari, discul a inghetat. starea reversibila a inghetat.

mi-au inghetat si mie mainile si nasul si sufletul atat cat trebuie. afara e aer rece de iarna si in sfarsit, dupa foarte mult timp, pot respira!

daca am sti dinainte

am innebuni. pt o explicatie imbogatita vizual, recomand melancholia a lui lars von trier

m-am plictisit

si nu inteleg de ce. "fiecare lucru are un temei" si tare mi-ar placea sa il aflu acum, in particular, pe acesta. bineinteles, in mod ideal afli toate temeiurile, anihiland povestea cu oul si gaina la 4 ani, cand ajungi la ultima intrebare din ciclul "de ce?". dar acum nu e din curiozitate, ci dintr-o incercare de a ma intelege pe mine. refuz sa cred intr-o stare pur determinista a omului, dar totusi am pretentia ca ma cunosc. ba nu, o aveam. sincer, de un an incoace nu stiu unde sunt, ce caut si de ce nu mai zambesc la fel de des.

ah, ah, trebuie sa "escape myself" ca sa vad mai clar, dinafara, cine sunt. cum se face asta? viata pe un peron poate

2 septembrie

Unde e petrecerea noastra de 3 zile si 3 nopti? E mereu acolo, in sufletul nostru..