joi, 3 iunie 2010

copacul din fata statiei

loorain, cu ceva precautie pentru ca obiceiul meu de a intarzia e incompatibil cu precizia elvetiana si intervalul de 30 de min la care se succed autobuzele din linia mea favorita. eu si statia. si un refugiu cu geamuri dreptunghiulare, si marcajele cu linii drepte, si masinile mergand drept. si privirea mea drept inainte.

frunzisul bogat si verdele optimist nu ar fi tradat trunchiul incovoiat. si nici nevoia de odinioara a copacului de spatiu. dar asta a fost demult... acum langa el nu mai era nimeni. si nimic. pe ce iti reglezi focus-ul? uneori simti ca te sufoci si trebuie sa tragi aer adanc in piept. trebuie sa te distantezi ca sa vezi mai bine.

mi-a venit autobuzul.

Un comentariu:

Stefan spunea...

copacul a ramas singur