nu se pot pierde trenuri si nici chei. la fel cum poteca, desi sinuoasa, e bine batatorita si nu ai cum sa o pierzi. nici momentul, privirea sau zambetul.
nimic nu se castiga
e o continua iluzie, dar nu poti avea niciun minut si nicio gura de aer in plus.
totul se [transforma]
m-am temut la un moment dat ca gresesc. insa nu, toate sunt acolo, undeva... stii asta cand soarele de dupa-amiaza iti lumineaza cartea in tren, printre pomi si printre randuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu