sâmbătă, 19 iunie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
chimie
nimic nu se pierde
nu se pot pierde trenuri si nici chei. la fel cum poteca, desi sinuoasa, e bine batatorita si nu ai cum sa o pierzi. nici momentul, privirea sau zambetul.
nimic nu se castiga
e o continua iluzie, dar nu poti avea niciun minut si nicio gura de aer in plus.
totul se [transforma]
m-am temut la un moment dat ca gresesc. insa nu, toate sunt acolo, undeva... stii asta cand soarele de dupa-amiaza iti lumineaza cartea in tren, printre pomi si printre randuri.
luni, 7 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
copacul din fata statiei
loorain, cu ceva precautie pentru ca obiceiul meu de a intarzia e incompatibil cu precizia elvetiana si intervalul de 30 de min la care se succed autobuzele din linia mea favorita. eu si statia. si un refugiu cu geamuri dreptunghiulare, si marcajele cu linii drepte, si masinile mergand drept. si privirea mea drept inainte.
mi-a venit autobuzul.
frunzisul bogat si verdele optimist nu ar fi tradat trunchiul incovoiat. si nici nevoia de odinioara a copacului de spatiu. dar asta a fost demult... acum langa el nu mai era nimeni. si nimic. pe ce iti reglezi focus-ul? uneori simti ca te sufoci si trebuie sa tragi aer adanc in piept. trebuie sa te distantezi ca sa vezi mai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)