exclusivitate

frecventa mea, doar a mea. care nu interfera cu a nimanui...

pt mine

intr-o zi

"some processes work so slowly that in a human lifespan nothing seems to change" si nu as avea nicio problema cu acest adevar daca Godot ar fi prietenul meu cel mai bun.

in fata, calendarul pe 2009. stanga si dreapta, rasfirate, alte file de calendar, suficiente pentru a defini termenul de lifespan. un marker in mana dreapta si mana stanga acoperindu-mi ambii ochi. "acu-i acu!"

the play within a play

aveam in fata o piesa de teatru atat de buna! o piesa absurda, parca desprinsa din ionesco. imi venea sa va strig voua, celor doi actori din rolurile principale, ca... si poate as fi strigat, daca as fi reusit sa urmaresc firul, dar m-a distras ce-a de-a doua piesa care avea loc in acelasi timp, pe aceeasi scena, cu aceeasi actori. si poate as fi strigat, dar in cealalta piesa, va rog sa ma scuzati ca va zic, insa nu v-ati ridicat la masura asteptarilor. dar ce zic eu, e destul de greu sa urmaresti doua piese si sa apreciezi perfomantele, mai ales cand e si o a treia piesa in acelasi timp, pe aceeasi scena, cu aceeasi actori. cu greu va recunosteam in cea din urma si aproape ca mi-as calca pe inima sa spun ca as fi jucat mai bine decat voi, dar eu nu mint de obicei.

m-am ridicat si am plecat. 3 piese, chiar si incomplete, formau per ansamblu aproape o piesa completa pe suficiente niveluri de profunzime pentru o seara ploioasa.

nu ma pot abtine... cine a gresit: actorii ca au jucat mai multe piese in acelasi timp sau eu, spectatorul care a cautat mai multe piese cand a platit una singura? uneori, cand cauti adevarul suficient de bine, eliminand toate invelisurile, risti sa nu ramai cu nimic.

official allergy: neither, nor

luna creste. ai putea paria ca ea va si descreste [faci multe pariuri, iar la unele tii cu invinsul din start, deci de ce nu si acum]. stii ce e interesant la un pariu? e indrazneala, tupeul de a-l face, in asteptarea unui rezultat. e facut pt amplificarea valorii rezultatului, fie el favorabil ori nu. un pariu fara rezultat?

unele lucruri sunt si dulci si amare la infinit, parca exista si parca nu si esti tu contra ta in a gasi argumente pro sau contra. e un joc pe care-l castigi si il pierzi in acelasi timp, o remiza continua, o moneda aruncata intr-un spatiu fara gravitatie.

ma uitam pe geam si luna e jumatate: nici plina, nici noua.

melange

i like you only when it rains

need some fresh air

wanna surf on a rocket to see the stars closer

the sun arises and goes down too fast

now, I wonder what kind of tea is in the cup next to my dog's picture

to clear my mind

small things that do big stuff

e.g. butterfly - it does effects
x - rollbacks them

Q: who is x?

il pluie dans ma rue

torential, cu stropi mari, sau posac cu stropi mici si desi, ieri, si azi, si maine... mai repede sau mai incet, se spala trotuarele, se spala masinile, se spala blocurile. la inceput mai desluseam scrisul de pe foi, acum insa cerneala si apa s-au amestecat cu totul si, uite-asa, se spala si foile si n-o sa mai stim niciodata daca pe foaie a locuit o idee mareata sau un lorem ipsum.

vino afara in ploaie! sa ne spalam si noi de tot ce stim si nu vrem sa stim, sau mai bine de tot ce stim. ploua si culorile se amesteca, obiectele capata forme ciudate, gandurile se incetoseaza, pana cand devine un tot abstract, ce nu mai inseamna nimic.

lasa sa se faca totul alb imaculat, sa putem respira mai adanc! aerul e proaspat si totul e alb in jur, de nici nu mai stii daca esti cu picioarele pe pamant, daca esti imbracat, daca mai existi.

doi ochi negri intr-un tot alb?

adaptare

rareori lucrurile sunt luate asa cum sunt. e o nevoie de a compara (mutand astfel, intentionat sau nu, punctul de interes) si chiar de a modifica, amagind (nu conteaza pe cine) ca da, am inteles.

noi.. nu am inteles nimic. nu ne-am inteles unii pe altii, si daca asta s-ar fi intamplat, ar fi un side effect, caci nici macar nu am cautat asta. la fel cum nici eu, vineri seara, nu cautam la carturesti ceva anume (poate ca niciodata nu cautam noi, ci suntem gasiti).

ceea ce totusi ramane, e ca am gasit pe un raft, "mens sexy in corpore sexy" si la mansarda, "waves".

nu ti se vad ochii

si e pacat, ca sunt tare frumosi

poveste

se scutura din salcami o ploaie de miresme. ca si anul trecut, desi nimeni nu poate spune daca ar fi fix aceleasi miresme. adica, daca stai sa te gandesti, nici salcamul nu mai e acelasi.

se scutura din salcami o ploaie. chiar ploua si salcamul, oricat ar vrea, nu poate sa ascunda asta.

se scutura din salcami. si soare, si ploaie, si ganduri, si culori.

se scutura. atat de imbietor, atat de frumos, atat de calm, atat de atemporal.

s-a scuturat. din salcami, din meri, de pe acoperisuri, din cer, pe pamant. dar imi vine greu sa cred.. sa fi fost oare si miresme? pe jos e numai praf.

nici noi nu mai suntem aceiasi.

sueta la un neceai

un zvon ca vine un val mare. o vorba ca vine un vant puternic. un gand ca nu mai e mult pana ce pamantul se va cutremura si focul va arde tot in cale.

un gand.. un zvon.. o vorba. ca multe alte ganduri, vorbe si zvonuri. carora sa le dai crezare? mai degraba florilor decat mucegaiului.

nu cauta in stanga si in dreapta. n-ai sa mai poti sa negi cand ai sa fii fata in fata cu ele, cu toate deodata. fata in fata cu sfarsitul.

de un visiniu transparent

era o bomboana in care se reflecta soarele. si luna. si daca te uitai prin ea, nu puteai sa nu zambesti la tara minunilor ce o infatisa. bomboana e visinie si alice are uniforma rosie. dar ce se vede dincolo de oglinda?

>

[am simtit nevoia sa fug, si am fugit.] eram acolo, iar marea nu imi spunea nimic. [am fugit din nou.] stateam fata in fata, si ea tacea. [sa fug iar?] crezi ca e vorba de mister? asa am zis si eu initial, si am incercat apele adanci. si nimic.

chiar nimic? ce poti invata de la un urias asa batran, ca nu are varsta? care e cheia care ii face pe nemuritori atat de asemanatori muritorilor? nu stiu daca e doar o alta formulare a aceleiasi intrebari, si poate ca nici nu conteaza.

cata rabdare are marea.. si eu nu stiam. dar marea, ce asteapta?
nici macar eu nu stiu ce astept.

contra

astazi, fara niciun motiv deosebit, am fost contra. contra superficialitatii, contra autosuficientei, contra parerilor aruncate in vant si vorbelor spuse la intamplare, raspunzandu-le tuturor acestora cu ironie si sarcasm. si cu nepasare fata de lumea mica impanzita de asa ceva. nu-ti sterge ochelarii, e adevarat, chiar aici si chiar acum.

contra ta.

365 de zile cu Mos Craciun

un personaj magic care apare o singura data pe an. asteptarea e grea si recompensa e mare, iar Mos Craciun e cel care e cel mai grozav, care zboara intr-o singura noapte la toti copiii din lume, care stie ce vor toti si care..

chiar si cand afli ca Mos Craciun e mai degraba un simbol, pentru tine ramane aproape la fel de real: oricum nu il vazusei niciodata si deja esti prea atasat de el, si apoi doar el e asa grozav, zboara intr-o singura noapte la toti copiii.. si multe altele, atribuite de oamenii care au nevoie de ceva extraordinar.

ce-ar fi sa te duci la Polul Nord, sa bati la usa lui Mos Craciun si sa il gasesti mancand? dormind? sau ca e la cumparaturi la magazinul din colt? ce-ar fi sa ai o intalnire cu normalitatea lui Mos Craciun?

te tine sa aplici functia inversa pentru cei din jur? daca nu i-ai intalni in fiecare zi, cati Mosi Craciuni iti ies la numaratoare?

cati ne hazardam sa il pierdem efectiv pe Mos Craciun?

NOUS

"Vision, subversion, rébellion, humour, amour sont les seuls paramètres structurellement modernes."

"Circulez y a rien a voir
Restez y a tout a recevoir"

Philippe Starck

hai hui

cu un cer foarte senin, un bleu insistent, pe un fundal de tabla de sah cu un negru optimist de roz pal, ne bucuram de minutele, orele.. timpul petrecut intr-o adevarata pâtisserie.

origini

incerci un joc recursiv numit "de ce?" pentru a ajunge la o cauza unica si atotputernica, sa ii zicem cauza absoluta, care explica totul. exista astfel de cauze, pentru care justificarea unui fapt e doar aplicarea aceluiasi algoritm?

[deschid o paranteza]
nu pun intrebari pentru a imparti lumea in optimisti si pesimisti, in sceptici si increzatori, si asta tocmai pentru ca un sistem complet de categorii va avea in fiecare categorie cel mult un element
[si o inchid]

unde ajungi daca mergi astfel pe firul gandurilor? eu ajung la un zambet

priveste dincolo

fiecare lucru are un temei, sau cel putin asta e ultima sansa a noastra prin lume. dincolo de scopul de a termina lista de todo-uri (o dorinta oarecum bizara) sau de un deziderat precum a fi punctual, plecam cu un scop si incercam toata viata sa ni-l amintim.

ai impresia ca ma uit la tine, dar ai pierdut din vedere faptul ca urmezi destinul omului straveziu. o alta forma fara fond.

not interested

i'm not interested
you're not interested
he/she is not interested

i'm not interested insa am o curiozitate. adica aveam alta curiozitate, dar cum n-as vrea sa-mi plictisesc fluxurile energetice si cum tot sunt din poli (a se citi multe), imi diversific gama de curiozitati. chiar am sa ma uit la stapanul inelelor, pt ca sunt curioasa.

dar tot nu sunt interesata.

de Adriana Bochis

Sa remodelam jocurile!
Sotron?
Aceeasi speranta aruncata cu precizie
in patrate consecutive
de calendar...
Plictisitor!

Vreau curse cu obstacole,
sa imi maresc rezistenta la
iubire prelungita!

N-avem coarda? Nu-i nimic!
Putem sari peste cate un cal
din cei verzi
adapostiti de peretii
sufletului...

Sa refacem si regulamentul
de oina,
ca sa nu te mai feresti
cand azvarlu dupa tine
cu inima...

Aminteste-mi doar
sa nu mai trag cu atata forta
de marginile noptii
ca, uite!
S-a crapat
de ziua...

depasire obligatorie

a respecta termenele limita e uneori o provocare, stiind ca la un moment dat vei ajunge la termenul limita final, cu penalizare maxima.

si dintre toate deadline-urile, macar pe alea fixate cu mana ta, cu toata ingaduina ta fata de tine, sa le respecti! ma gandeam ca un an inseamna asa mult timp incat e arhisuficient, si am zis un an. acum, nici nu conteaza daca e suficient, daca e prea mult sau prea putin. conteaza doar ca e un an trecut.

dubla #2

se face atunci cand nu ti-a iesit din prima. desi nici acum nu ti-e foarte natural sa recunosti ca ploaia e o conditie necesara pentru aparitia curcubeului.

tine minte, e o dubla, nu o dublura.

omul care aduce ploaia

nu trebuie sa te indragostesti de omul care aduce ploaia.. pentru ca el nu stie niciodata sa aduca soarele

ca sa vezi

Take the Quiz here!

tentatia imunitatii

interesant cum, din cand in cand, situatiile se repeta si doar timpul scurs te poate face sa le schimbi finalitatea. da, uneori chiar ai senzatia ca esti predispus nu doar la o repetitie a conjuncturii, ci si la o repetitie a reactiilor. e greu de determinat ce anume determina aceasta predispozitie, si aici poate ca nu sunt de ajuns criteriile personale. de ce e greu sa aplicam ceea ce am invatat?

e de inteles de ce, acum, nimic nu ma tenteaza mai mult decat o portie mare de imunitate.

arta de a arunca un bumerang

in fiecare dimineata continui si in acelasi timp o iei de la capat. si speri ca seara, cand ai sa stingi veioza si ai sa inchizi ochii, ai sa zambesti multumit ca ai avut o zi buna.

imi amintesc si acum, era dimineata cand am aruncat bumerangul. l-am urmarit in zare pana s-a facut mic mic si cand a disparut, am continuat sa-l aud si cand nu l-am mai auzit, am continuat sa-i simt vibratiile, undele care ajungeau din ce in ce mai rar; m-am temut, la un moment dat, ca a fost ultima unda si ca bumerangul a fost oprit de cineva, sau a inghetat, sau poate s-a ratacit... m-am asezat si am rememorat fiecare incordare de muschi din momentul aruncarii, gandindu-ma ce a fost bine si ce a fost rau, reprosandu-mi cand mie, cand bumerangului eventuala nereusita a aruncarii. sau reprosandu-i vremii ca nu a fost prielnica. am refuzat cu tarie sa cred ca am ratat sau sa ma prefac ca nu am avut niciodata un bumerang si sa-mi cumpar altul.

intr-o noapte cu cer senin si fara luna, bumerangul s-a intors. e din nou la mine.

migratia ireversebila a ideilor bune

intr-un sistem cu o singura coordonata, spatiul, migratia se poate realiza pe verticala sau pe orizonala. dar pentru un impatimit al calculului limitelor cu unicul scop de a arata ca nu exista, s-a introdus si coordonata timp, care pare sa modifice traiectoria sub un unchi oarecare.

e interesant cum ideile mele bune se nasc in viitor si aluneca usor, usor, pana isi gasesc echilibrul gravitand in jurul trecutului. mai mult sau mai putin formal, ele sunt limitate. mi-e frica sa stric acest echilibru: ideile fara limita se pierd in spatiu si e pacat de ele.

mi-as dori sa mutam perspectiva undeva in prezent, care sa adune ideile bune de acum inainte. e la fel de rezonabil ca planeta celor doi sori a lui horia arama si stii si tu ca nu e frumos sa fii egoist.

nu mi-a lipsit niciodata momentul de nebunie cand decizi sa sari de pe dig, si totusi acum, de ce ma tem?

urbanul si boema

urbanul si boema nu exista. exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim

ce iti pasa?

nici mie

cand fluturii schimba tura

mare moment mare.. poate de panica, poate de neliniste, poate de vulnerabilitate.

fluturii sunt insectele alea dragute, cu aripi mari, colorate, care zboara si zboara si zboara.. uneori suuus, incat cand te uiti dupa ei te bate soarele si trebuie sa strangi ochii sa nu iti lacrimeze.

ei si uneori, cand fluturii obosesc, vin alti fluturi sa le ia locul. ture 12 cu 24. probabilistic vorbind, exista un moment cand nu mai e niciunul.

si tu ii intrebi: de unde veniti? si unde va duceti? si ei zboara, si zboara, si zboara...

bad old habbits

pentru a respecta memoriul justificativ al blogului, sunt altii care explica mai bine ceea ce eu nu inteleg

de ce nu e bine sa canti cand vorbesti

e un subiect amplu si nedezbatut de nimeni pana acum. dar poate e cazul sa spunem lucrurilor pe nume.

uite, pur si simplu nu e o decizie inspirata. sa-ti zic de ce. lumea va asocia mereu cantecul respectiv cu tine, cand or sa-l auda or sa tresara intr-un mod posibil direct proportional cu cat de mult le place cantecul. e cumva si riscant: gandeste-te la publicul tinta al musical-urilor, e destul de restrans.

dar daca... daca lumea incepe sa cante cu tine? iti asumi responsabilitatea unui duet? dar daca lumea va vrea sa auda inca o data si inca o data cantecul? ai sa ai mereu raspuns?

e riscant cand e vorba de efectul asupra celorlati. continuitate..

m-am hazardat iarasi. poate nu e cazul sa spunem lucrurilor pe nume. pentru ca lucrul asta.. nu are nume.