intr-un sistem cu o singura coordonata, spatiul, migratia se poate realiza pe verticala sau pe orizonala. dar pentru un impatimit al calculului limitelor cu unicul scop de a arata ca nu exista, s-a introdus si coordonata timp, care pare sa modifice traiectoria sub un unchi oarecare.
e interesant cum ideile mele bune se nasc in viitor si aluneca usor, usor, pana isi gasesc echilibrul gravitand in jurul trecutului. mai mult sau mai putin formal, ele sunt limitate. mi-e frica sa stric acest echilibru: ideile fara limita se pierd in spatiu si e pacat de ele.
mi-as dori sa mutam perspectiva undeva in prezent, care sa adune ideile bune de acum inainte. e la fel de rezonabil ca planeta celor doi sori a lui horia arama si stii si tu ca nu e frumos sa fii egoist.
nu mi-a lipsit niciodata momentul de nebunie cand decizi sa sari de pe dig, si totusi acum, de ce ma tem?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu