miercuri, 15 aprilie 2009
>
[am simtit nevoia sa fug, si am fugit.] eram acolo, iar marea nu imi spunea nimic. [am fugit din nou.] stateam fata in fata, si ea tacea. [sa fug iar?] crezi ca e vorba de mister? asa am zis si eu initial, si am incercat apele adanci. si nimic.
chiar nimic? ce poti invata de la un urias asa batran, ca nu are varsta? care e cheia care ii face pe nemuritori atat de asemanatori muritorilor? nu stiu daca e doar o alta formulare a aceleiasi intrebari, si poate ca nici nu conteaza.
cata rabdare are marea.. si eu nu stiam. dar marea, ce asteapta?
nici macar eu nu stiu ce astept.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu