exclusivitate

frecventa mea, doar a mea. care nu interfera cu a nimanui...

pt mine

intr-o zi

"some processes work so slowly that in a human lifespan nothing seems to change" si nu as avea nicio problema cu acest adevar daca Godot ar fi prietenul meu cel mai bun.

in fata, calendarul pe 2009. stanga si dreapta, rasfirate, alte file de calendar, suficiente pentru a defini termenul de lifespan. un marker in mana dreapta si mana stanga acoperindu-mi ambii ochi. "acu-i acu!"

the play within a play

aveam in fata o piesa de teatru atat de buna! o piesa absurda, parca desprinsa din ionesco. imi venea sa va strig voua, celor doi actori din rolurile principale, ca... si poate as fi strigat, daca as fi reusit sa urmaresc firul, dar m-a distras ce-a de-a doua piesa care avea loc in acelasi timp, pe aceeasi scena, cu aceeasi actori. si poate as fi strigat, dar in cealalta piesa, va rog sa ma scuzati ca va zic, insa nu v-ati ridicat la masura asteptarilor. dar ce zic eu, e destul de greu sa urmaresti doua piese si sa apreciezi perfomantele, mai ales cand e si o a treia piesa in acelasi timp, pe aceeasi scena, cu aceeasi actori. cu greu va recunosteam in cea din urma si aproape ca mi-as calca pe inima sa spun ca as fi jucat mai bine decat voi, dar eu nu mint de obicei.

m-am ridicat si am plecat. 3 piese, chiar si incomplete, formau per ansamblu aproape o piesa completa pe suficiente niveluri de profunzime pentru o seara ploioasa.

nu ma pot abtine... cine a gresit: actorii ca au jucat mai multe piese in acelasi timp sau eu, spectatorul care a cautat mai multe piese cand a platit una singura? uneori, cand cauti adevarul suficient de bine, eliminand toate invelisurile, risti sa nu ramai cu nimic.