migratia ireversebila a ideilor bune

intr-un sistem cu o singura coordonata, spatiul, migratia se poate realiza pe verticala sau pe orizonala. dar pentru un impatimit al calculului limitelor cu unicul scop de a arata ca nu exista, s-a introdus si coordonata timp, care pare sa modifice traiectoria sub un unchi oarecare.

e interesant cum ideile mele bune se nasc in viitor si aluneca usor, usor, pana isi gasesc echilibrul gravitand in jurul trecutului. mai mult sau mai putin formal, ele sunt limitate. mi-e frica sa stric acest echilibru: ideile fara limita se pierd in spatiu si e pacat de ele.

mi-as dori sa mutam perspectiva undeva in prezent, care sa adune ideile bune de acum inainte. e la fel de rezonabil ca planeta celor doi sori a lui horia arama si stii si tu ca nu e frumos sa fii egoist.

nu mi-a lipsit niciodata momentul de nebunie cand decizi sa sari de pe dig, si totusi acum, de ce ma tem?

urbanul si boema

urbanul si boema nu exista. exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim

bad old habbits

pentru a respecta memoriul justificativ al blogului, sunt altii care explica mai bine ceea ce eu nu inteleg

intrebare

scriem ca sa ne amintim sau ca sa uitam?

asculti?

Mersi lex!

sensibilitatea e ...

Sezoanele vin si trec. Intamplarile vin si trec. Oamenii...
Suntem (sau nu) sensibili la schimbari. Uneori ne agatam de trecutul care nu mai e si trecem prea greu spre prezent. Uneori suntem proprii nostri dusmani. Spune-mi: cine e cel mai mare dusman al tau?
"Sensibilitatea e un atu... o emotie artistica... o receptivitate" (adrian_paul86). E adevarat ca uneori afli lucruri interesante pe messenger. :P
Un timing bun e necesar: trebuie sa fii suficient de receptiv pt a prinde indicatorii comportamentali si suficient de insensibil incat realitatea dezvaluita sa nu te afecteze. Ma mai gandesc daca e posibil.

Sensibilitatea e un atu.. pe care incerc sa-l vindec cu paracetamol.