langa fornetti era o cabina telefonica. da, din aia albastra. mai la stanga, doua masini rosii parcate. iti zic, aia verde nu stiu unde era. da, stiu ca ti-am mai spus asta, insa asta e frumusetea si deopotriva pacatul unei fotografii: mai e ceva imediat langa care nu a incaput in cadru.
tu alegi: te multumesti cu ce a vrut fotograful sa vezi sau ramai cu regretul ca nu e mai mult?
de asta nu ne putem bucura de ce avem: vrem mereu mai mult
eu as fi intors camera la 180 grade. nu din pura curiozitate.
joi, 9 octombrie 2008
miercuri, 8 octombrie 2008
Probabil
E interesanta teoria probabilitatilor. Sa iti evaluezi sansele si conform p (dupa o formula riguros stabilita), e o probabilitate destul de mare ca lucrurile sa iasa bine. E avantajos sa aplici teoria asta pe un numar suficient de mare de cazuri. Si complet neindicat sa o aplici pe un singur caz.
Si ce daca erau sanse de 77,(7)% sa fie stema? "Valorezi 50 de bani!" Moneda e sub piciorul meu si nu o mai vad. O mai aud uneori rostogolindu-se... Dar stiu ca p-ul nu mai are nicio valoare atunci cand voi ridica piciorul.
Uneori nu mai e niciun mod de continua. Sina se termina si dincolo e doar desert.
Si ce daca erau sanse de 77,(7)% sa fie stema? "Valorezi 50 de bani!" Moneda e sub piciorul meu si nu o mai vad. O mai aud uneori rostogolindu-se... Dar stiu ca p-ul nu mai are nicio valoare atunci cand voi ridica piciorul.
Uneori nu mai e niciun mod de continua. Sina se termina si dincolo e doar desert.
marți, 7 octombrie 2008
A fi iertat (ca mod de continuitate)
Amiaza trecuta am vazut doi oameni, unul cerandu-i iertare celuilalt. Poate uitasera de cand nu au mai vorbit. Nici nu stiau de ce rupsesera legatura. Nu am idee cine gresise. Nici nu cred ca are mare importanta: nu mereu cel care greseste face primul pas. Dar uneori e singurul mod de a continua. Ce e in sufletul celui care zice "te rog sa ma ierti"? Ce e in mintea celui care da sentinta?
"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)
"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)
duminică, 21 septembrie 2008
A ierta
Cred ca lucrul cel mai dificil si pentru care platesti cel mai mult este increderea. Ce-or fi gandind ceilalti? Or fi gandind ce zic? Cat de groasa e masca de sticla?
Nu, nu trebuie sa renunti sa ai incredere.
"Ce bine ca a lasat Dumnezeu uitarea!" Stii, e bine sa pastrezi doar amintirile frumoase. Alegi sa uiti pt ca pur si simplu crezi ca nu merita sa faci altceva. Insa am invatat ca nu e suficient sa uiti. Ca sa poti sa treci mai departe, trebuie sa ierti. Cea mai mare calitate umana este puterea noastra de a ierta.
Nu te simti un om mai bun?
Nu, nu trebuie sa renunti sa ai incredere.
"Ce bine ca a lasat Dumnezeu uitarea!" Stii, e bine sa pastrezi doar amintirile frumoase. Alegi sa uiti pt ca pur si simplu crezi ca nu merita sa faci altceva. Insa am invatat ca nu e suficient sa uiti. Ca sa poti sa treci mai departe, trebuie sa ierti. Cea mai mare calitate umana este puterea noastra de a ierta.
Nu te simti un om mai bun?
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Au fond d'une heure oubliée
Tout le monde a des restes de rêves,
Et des coins de vie dévastés,
Tout le monde a cherché quelque chose un jour,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé.
Il faudrait que tout le monde réclame auprès des autorités,
Une loi contre toute notre indifférence,
Que personne ne soit oublié,
Et que personne ne soit oublié.
sshhhhh....
Et des coins de vie dévastés,
Tout le monde a cherché quelque chose un jour,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé,
Mais tout le monde ne l'a pas trouvé.
Il faudrait que tout le monde réclame auprès des autorités,
Une loi contre toute notre indifférence,
Que personne ne soit oublié,
Et que personne ne soit oublié.
sshhhhh....
vineri, 19 septembrie 2008
sensibilitatea e ...
Sezoanele vin si trec. Intamplarile vin si trec. Oamenii...
Suntem (sau nu) sensibili la schimbari. Uneori ne agatam de trecutul care nu mai e si trecem prea greu spre prezent. Uneori suntem proprii nostri dusmani. Spune-mi: cine e cel mai mare dusman al tau?
"Sensibilitatea e un atu... o emotie artistica... o receptivitate" (adrian_paul86). E adevarat ca uneori afli lucruri interesante pe messenger. :P
Un timing bun e necesar: trebuie sa fii suficient de receptiv pt a prinde indicatorii comportamentali si suficient de insensibil incat realitatea dezvaluita sa nu te afecteze. Ma mai gandesc daca e posibil.
Sensibilitatea e un atu.. pe care incerc sa-l vindec cu paracetamol.
Suntem (sau nu) sensibili la schimbari. Uneori ne agatam de trecutul care nu mai e si trecem prea greu spre prezent. Uneori suntem proprii nostri dusmani. Spune-mi: cine e cel mai mare dusman al tau?
"Sensibilitatea e un atu... o emotie artistica... o receptivitate" (adrian_paul86). E adevarat ca uneori afli lucruri interesante pe messenger. :P
Un timing bun e necesar: trebuie sa fii suficient de receptiv pt a prinde indicatorii comportamentali si suficient de insensibil incat realitatea dezvaluita sa nu te afecteze. Ma mai gandesc daca e posibil.
Sensibilitatea e un atu.. pe care incerc sa-l vindec cu paracetamol.
vineri, 5 septembrie 2008
e toamna
Nu stiu daca va place toamna. Dar eu o ador. Multi iubesc primavara. Spune drept, nu iti place sa vezi firicelele de iarba proaspata, mugurii, pomii infloriti? Si multe, multe flori? Si mie imi place! Si mai multi adora vara: mare soare vacanta. Da, e frumos. Iarna ne aduce sarbatorile: nu vrei un cadou? O bataie cu bulgari?
Natura e ca o persoana echilibrata: daca iti place un singur anotimp, o dezechilibrezi
Primavara iti conturezi telurile. Ele exista, sunt vii, nu poti face abstractie de ele. O oarecare letargie si stare de visare vine te coplesesc vara, cand limita dintre real si ireal se pierde in valurile marii sau in coroana deasa a copacilor. E aievea?
Citeam despre asteptare si ma gandeam daca ceasul meu e bun.
Era 8 dimineata si pentru prima data dupa foarte multe zile, mi-am umplut plamanii de un aer proaspat. Si mintea. Si sufletul.
Venise toamna.
Natura e ca o persoana echilibrata: daca iti place un singur anotimp, o dezechilibrezi
Primavara iti conturezi telurile. Ele exista, sunt vii, nu poti face abstractie de ele. O oarecare letargie si stare de visare vine te coplesesc vara, cand limita dintre real si ireal se pierde in valurile marii sau in coroana deasa a copacilor. E aievea?
Citeam despre asteptare si ma gandeam daca ceasul meu e bun.
Era 8 dimineata si pentru prima data dupa foarte multe zile, mi-am umplut plamanii de un aer proaspat. Si mintea. Si sufletul.
Venise toamna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)