torential, cu stropi mari, sau posac cu stropi mici si desi, ieri, si azi, si maine... mai repede sau mai incet, se spala trotuarele, se spala masinile, se spala blocurile. la inceput mai desluseam scrisul de pe foi, acum insa cerneala si apa s-au amestecat cu totul si, uite-asa, se spala si foile si n-o sa mai stim niciodata daca pe foaie a locuit o idee mareata sau un lorem ipsum.
vino afara in ploaie! sa ne spalam si noi de tot ce stim si nu vrem sa stim, sau mai bine de tot ce stim. ploua si culorile se amesteca, obiectele capata forme ciudate, gandurile se incetoseaza, pana cand devine un tot abstract, ce nu mai inseamna nimic.
lasa sa se faca totul alb imaculat, sa putem respira mai adanc! aerul e proaspat si totul e alb in jur, de nici nu mai stii daca esti cu picioarele pe pamant, daca esti imbracat, daca mai existi.
doi ochi negri intr-un tot alb?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Cristina, nu devine totul alb - acest tot isi recapata intocmai culoarea originala.
Si da, sunt de acord! Sa dispara ceata!!
Îmi place punctul tău de vedere. Vedere. Cred că ăsta e chiar cuvântul cheie al blogului ăstuia. Acum vezi?
De-atatea nopti plouand,
Aud materia plangand ...
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.
De-atatea noprti aud plouand,
Tot tresarind, tot asteptand ...
Sant singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre
Si pentru ca tot ai zis ca nu sunt ideile mele uite o poezie inspirata oarecum de postul tau.. nu cu tenta mens sexy in corpore sexy. O sa ma intalnesc in abstract in ploaie cu cine vrea.
http://bloginabottle2009.blogspot.com/2009/07/mimand-iubirea-g355432-d054030-c032030.html
PS nu-mi fac reclama pe blogul tau.
Trimiteți un comentariu