uneori ma gandesc ca e o mare nedreptate ca traim intr-o lume din ce in ce mai acaparata de messenger. noi, cei care credem ca asa suntem mai eficienti, noi (vai de noi) suntem cei care pierdem legatura emotionala ce se stabileste cand orice doua persoane se intalnesc. ce fiori am ratat? ce emotii nu am simtit? ce lacrimi am economisit?
le-am tinut pe toate cu noi, ca sa fim din ce in ce mai singuri...
nu te cunosc. si nu ma cunosti. spune-mi ce-ai visat si ce-ai invatat. crezi ca e tarziu acum?
-- "eu sunt cristina."
joi, 16 octombrie 2008
marți, 14 octombrie 2008
1-0 pt stiinte sociale
Poate te intrebai, si chiar daca nu te intrebai e bine sa ai raspunsurile inaintea intrebarilor:
"Un lucru este real daca are consecinte reale".
vineri, 10 octombrie 2008
asortam albastru
nu cred ca paseam altfel decat de obicei. desi pauza anterioara era atat de placut afara, o liniste ireala... un aer caldut, o mireasma deosebita si nicio miscare. "spune-mi, ce urmeaza?"
sa taci pt un moment, sa inchizi ochii si sa asculti linistea..
si sa stii dinainte.
uneori, usile apar unde ar trebui sa dispara. pe aia din spate as fi zidit-o chiar eu. nu acum, nu cred ca toamna e vremea favorabila pt constructii, mi-e sa nu afecteze tencuiala. si nici n-as vrea sa se cunoasca.
zi de zi spunem o poveste. a noastra. si din cand in cand ne uitam pe deasupra obloanelor: ne asculta cineva?
sa taci pt un moment, sa inchizi ochii si sa asculti linistea..
si sa stii dinainte.
uneori, usile apar unde ar trebui sa dispara. pe aia din spate as fi zidit-o chiar eu. nu acum, nu cred ca toamna e vremea favorabila pt constructii, mi-e sa nu afecteze tencuiala. si nici n-as vrea sa se cunoasca.
zi de zi spunem o poveste. a noastra. si din cand in cand ne uitam pe deasupra obloanelor: ne asculta cineva?
joi, 9 octombrie 2008
nu eu
langa fornetti era o cabina telefonica. da, din aia albastra. mai la stanga, doua masini rosii parcate. iti zic, aia verde nu stiu unde era. da, stiu ca ti-am mai spus asta, insa asta e frumusetea si deopotriva pacatul unei fotografii: mai e ceva imediat langa care nu a incaput in cadru.
tu alegi: te multumesti cu ce a vrut fotograful sa vezi sau ramai cu regretul ca nu e mai mult?
de asta nu ne putem bucura de ce avem: vrem mereu mai mult
eu as fi intors camera la 180 grade. nu din pura curiozitate.
tu alegi: te multumesti cu ce a vrut fotograful sa vezi sau ramai cu regretul ca nu e mai mult?
de asta nu ne putem bucura de ce avem: vrem mereu mai mult
eu as fi intors camera la 180 grade. nu din pura curiozitate.
miercuri, 8 octombrie 2008
Probabil
E interesanta teoria probabilitatilor. Sa iti evaluezi sansele si conform p (dupa o formula riguros stabilita), e o probabilitate destul de mare ca lucrurile sa iasa bine. E avantajos sa aplici teoria asta pe un numar suficient de mare de cazuri. Si complet neindicat sa o aplici pe un singur caz.
Si ce daca erau sanse de 77,(7)% sa fie stema? "Valorezi 50 de bani!" Moneda e sub piciorul meu si nu o mai vad. O mai aud uneori rostogolindu-se... Dar stiu ca p-ul nu mai are nicio valoare atunci cand voi ridica piciorul.
Uneori nu mai e niciun mod de continua. Sina se termina si dincolo e doar desert.
Si ce daca erau sanse de 77,(7)% sa fie stema? "Valorezi 50 de bani!" Moneda e sub piciorul meu si nu o mai vad. O mai aud uneori rostogolindu-se... Dar stiu ca p-ul nu mai are nicio valoare atunci cand voi ridica piciorul.
Uneori nu mai e niciun mod de continua. Sina se termina si dincolo e doar desert.
marți, 7 octombrie 2008
A fi iertat (ca mod de continuitate)
Amiaza trecuta am vazut doi oameni, unul cerandu-i iertare celuilalt. Poate uitasera de cand nu au mai vorbit. Nici nu stiau de ce rupsesera legatura. Nu am idee cine gresise. Nici nu cred ca are mare importanta: nu mereu cel care greseste face primul pas. Dar uneori e singurul mod de a continua. Ce e in sufletul celui care zice "te rog sa ma ierti"? Ce e in mintea celui care da sentinta?
"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)
"Sunt din ce in ce mai convins ca miracolele se ascund in banalitate. Cel putin, acelea care dau sens unei existente obisnuite. O amiaza oarecare, cu cer spalacit si cu o lumina blanda, de toamna tarziu, dupa o saptamana de ploi putrede, te poate face sa uiti, o clipa, de toate regretele si sa fii fericit ca traiesti." (Octavian Paler)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)